Inchide

Trimite unui prieten

Scurt istoric

Exportă PDF - Scurt istoric Tipăreşte pagina - Scurt istoric Trimite unui prieten - Scurt istoric

Situată în Podişul Târnavelor, la 12 km est de Mediaş, comuna Aţel are o suprafaţă de 27,21 km.p. şi o populaţie de peste 1.500 locuitori (împreună cu satul arondat Dupuş).
Atestată documentar în anul 1283, sub denumirea latină Villa Echelini (Ecel, mai târziu), localitatea a fost una dintre cele mai înfloritoare comunităţi săseşti din Scaunul Mediaşului. Sub domnia regelui Matei Corvin, aşezarea a dobândit dreptul de a organiza târg săptămânal, iar din punct juridic, pe acela de a condamna la moarte.

Aţelul a fost însă locuit încă din preistorie, pe teritoriul localităţii fiind descoperite, două topoare de piatră datând din neolitic. Din epoca bronzului au fost identificate, apoi, două râşniţe, două toporaşe, două vârfuri de lance şi un buzdugan cu 12 colţuri. Din epoca târzie a fierului datează alte descoperiri arheologice:două brăţări, două fibule, patru topoare de cupru, dar şi o figurină de lut înfăţişând-o pe zeiţa Venus, precum şi două pietre funerare încastrate în zidul bisericii din Dupuş.

În 1979, la intrarea în sat, pe partea din dreapta şoselei, în apropierea fostelor clădiri SMA s-a descoperit o aşezare (Wietenberg) cu materiale din epoca romană şi postromană. De asemenea, la sud-est de sat, spre Dupuş, în pădurea Hodoş s-au găsit resturi de locuinţe şi fragmente ceramice aparţinând unei aşezări fortificate (Warburg sau Wadeschgraben) înconjurată cu şanţ şi val adânc de 2 m şi având o vedere largă asupra văii Târnavei Mari. În hotarul Matz a fost descoperit, în 1905, un tezaur de argint cuprinzând mai multe fibule, brăţări, inele, dar şi 375 de monede imperiale din epoca preromană.

Cel mai valoros monument istoric al localităţii îl constituie Biserica Evanghelică-Lutherană, construită în stil gotic, în jurul anului 1380. Este o bazilică cu patru travee, turn-clopotniţă, transept, cor şi sacristie. Din clădirea iniţială s-a păstrat doar nava principală cu bolta sa, precum şi turnul şi pereţii exteriori ai edificiului. În jurul anului 1420 s-au ridicat deasupra corului două etaje de apărare prevăzute cu guri de tragere. Biserica a suferit modificări în secolele XV-XVI, atunci când s-a construit o sacristie nouă şi o tribună, în partea de vest a navei centrale.
De asemenea, s-a modificat turnul şi s-au reboltit navele alterale. Edificiul are mai multe detalii de piatră cioplită, cu particularităţi stilistice caracteristice secolelor XIV-XVI, opere ale cunoscutului meşter pietrar sibian Andreas Lapicida.
Pe parcursul unei jumătăţi de secol (între 1605-1658), biserica a suferit mai multe distrugeri, între care şi un incendiu devastator. S-au păstrat, totuşi, două clopote, dintre care unul mai mare având inscripţia “O rex glorie Jesu Christi veni cum pace”.
Curtina de plan oval din jurul bisericii, prevăzută cu trei turnuri a fost construită la începutul secolului al XV-lea. Turnul de poartă este plasat înspre sud-est, fiind construit cu patru etaje şi prevăzut cu uşi din lemn de stejar şi hersă. Acest turn a funcţionat şi ca turn-clopotniţă, la al treilea etaj existând o încăpere amenajată în acest scop, cu fereastră si latrină. La demolarea turnului de nord, în anul 1959, a fost descoperit un scurt tunel boltit, din cărămidă, ce făcea legătura subterană între turn şi pivniţa celei mai apropiate case ţărăneşti. Încăperile din fortificaţia bisericii au fost utilizate încă din 1397 ca local de şcoală, prima clădire destinată exclusiv invăţământului săsesc fiind construită abia în anul 1872.
Actuala şcoală, singura de altfel din comună (împreună cu cele două grădiniţe) au fost construite în perioada interbelică.

În anul 2003, la împlinirea a 720 de ani de atestare documentară a localităţii, a fost dezvelit Monumentul Eroilor, fiind inscripţionate numele mai multor eroi români şi germani. Cea mai importantă personalitate a locului este tot de naţionalitate germană. Este vorba despre Norbert Kartmann, preşedintele Parlamentului landului Hessen. În casa în care s-a născut şi a copilărit acesta (şi pe care a vizitat-o în 2005) funcţionează din anul 1991, un azil de bătrâni.